Istoria și Conducerea Bisericii Penticostale din Sfântul Ilie – Suceava
Istoria Bisericii Penticostale din Sfântu Ilie Suceava începe în anii 1930. Pe atunci existau doar trei familii de creștini penticostali: Gheorghe Polocoșer, Petru Polocoșer și Toader Polocoșer. Aceste trei familii se adunau în casa fratelui Polocoșer Gheorghe, situată în satul Sfântu Ilie, actuala ieșire din orașul Suceava spre Șcheia.
În anul 1950, fratele Gheorghe își mută casa în apropierea spitalului (actualul monument cu clopot de lângă intrarea în cartierul Obcini), iar adunările se țin în noua locuință sub coordonarea fratelui Samoilă Polocoșer, frate ce va fi apoi ordinat ca slujitor oficial în anii ’70. Numărul credincioșilor crește treptat până la aproape 200 de persoane, iar acest factor, împreună cu acțiunea de sistematizare și demolare a caselor din zonă, îi determină pe frați ca în anii 1965-1966 să ridice o altă clădire în satul Sfântu Ilie. Biserica Penticostală continuă să crească până când noul lăcaș devine și el neîncăpător și o parte a membrilor migrează spre alte cartiere ale orașului, înființând două noi comunități. Aproximativ 400 de membri vor construi Casele de rugăciune Emanuel din Burdujeni și Speranța din Centrul Sucevei. În anul 1992, se inaugurează clădirea care există și astăzi, iar slujirea bisericii este preluată de fratele pastor Costache Șerban.
Din punctul de vedere al climatului politic, mișcarea penticostală din Suceava a trecut prin momente dificile, odată cu restricțiile și persecuțiile sporadice ale regimului comunist, pe toată perioada acestuia. De exemplu, între 1950 și 1960 întâlnirile religioase erau limitate la ziua de duminică, dimineața între orele 9.00 și 14.00. În plus, erau limitări și reglementări impuse activităților de cult și persoanelor implicate în slujire. Soluția adoptată pentru a supraviețui au fost adunările de casă din cursul săptămânii, orientate înspre rugăciune, cu accent pe lucrarea Duhului Sfânt. Au fost perioade când s-au organizat zilnic întâlniri de rugăciune între orele 4.00 și 6.00, dimineața înainte de plecarea la serviciu, întărind astfel legătura dintre familiile din biserică în vremuri dificile și consolidând relația cu Dumnezeu.
La un moment dat, chiar a fost suspendată autorizația de funcționare pe timp de un an, din cauza participării multor vizitatori colaboratori din țară, lucru neagreat de autoritățile de atunci.
Botezurile se oficiau mai rar (din cauza opoziției sistemului) și erau oficiate în râul Suceava sau pârâul Șcheia, uneori neautorizat, pe timp de noapte. Slujbele bisericii aveau în centru rugăciunea, vestirea biblică a mântuirii prin credința în Isus Cristos, cântarea de laudă și învățătura apostolilor din Noul Testament.
Astăzi, biserica avand un numar de peste 1.000 de persoane și lucrarea lui Dumnezeu în orașul Suceava continuă chemând la pocăință și credință în Isus Cristos – Fiul lui Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt, pe orice om, de orice condiție și stare socială, care acceptă învățătura Sfintelor Scripturi.
Dumnezeu fie lăudat în veci!